Noi,oamenii…….

Suntem ca niste frunze in vant. Noi, oamenii. Picam toti la un moment dat pe un sol tare si rece..

Sunt nostalgica. Asa se intampla de fiecare data cand  vreun eveniment ma face sa ma doara,  si ma vad nevoita sa batatoresc drumul pentru altele pe care momentan nu mi le doresc.Mi ar  placea sa fiu din nou copil sa vina cineva sa-mi ia de pe umeri greutatea propriilor decizii. Uneori, e tare greu sa fii om mare.

In sufletul meu e innascuta teama de viitor, de proiectele prea indraznete care ma dezradacineaza de ceea ce sunt si de ceea ce cred, de deciziile care ma poarta spre un nicaieri care imi este strain, de nesiguranta, de refuz sau acceptare, de iubire si lipsa ei.

Sunt multe stangacii si multi pasi aruncati anapoda. Multe lucruri si regrete care nu ma lasa nici acum sa respir….

Ma rog pentru ceva mai bun si trag cu ochiul la ceilalti pamantenicare sunt langa mine sau macar incearca. Poate ca la un moment dat o sa aterizez din nou pe un copac bun.